img
“Cei 7 ani de acasa”
img

Importanţa jocurilor în copilărie pentru dezvoltarea emoţională și socială a copiilor

“Timpul de calitate” în relaţia cu dezvoltarea socială și emoţională a copiilor oare ce înseamnă? Emoţiile și gestionarea emoţiilor...par deja idei șablon, des și intens repetate. Doar par. Ele sunt o realitate pe care, cu cât o înţelegem mai devreme, cu atât avem timp să investim, să investim în timpul de calitate pe care îl petrecem cu copiii noștri încă de când s-au născut.

Prezenţa fizică a părintelui lângă copil este importantă, dar mult mai important este cum umpli acest timp. Dezvoltarea presupune stimulare pe toate palierele existenţei umane (cognitive, afectiv-relaţionale, comportamentale ș.a.). Cum poate stimula părintele propriul copil? Să nu uităm în primul rând de faptul că la început copilul învaţă imitând. Să ne gândim la acest aspect și să șlefuim tot ceea ce este necesar să șlefuim la propria noastră existenţă...caci ne “oglindim” în propriul copil.

Referitor la emoţii, putem observa cu ușurinţă faptul că, de exemplu, jucându-se cu telefonul, copilul își exprimă anumite emoţii într-un scenariu inventat sau preluat, încercând să ne imite puternic. Pentru el suntem cadrul de referinţă, modelul de urmat. Așa procedează mama și tata....așa trebuie să fac și eu...este bine. Există situaţii, din păcate nu puţine, când părinţii își înăbușă emoţiile pentru a părea calmi, stăpâni pe situaţie, raţionali și fără să-și de seama afișează o teribilă contradicţie între situaţia trăită și reacţia emoţională și comportamentală. Ușor se poate crea un haos emoţional, comportamental, relaţional. | Cum putem cere, solicita copilului să înţeleagă, să practice corect registrul emoţional dacă noi nu o facem?

Da, cu siguranţă avem șansa să ne jucăm, să oferim contexte educaţionale în care copilul să înţeleagă și să experimenteze registrul emoţiilor și să identifice comportamente corecte, adaptate situaţiilor trăite. Ceea ce nu trebuie să uităm este să adaptăm explicaţiile posibilităţii de înţelegere a copilului, să vorbim “pe limba copilului”, întotdeauna corect, păstrând adevărul.

“Cei șapte ani de acasă”

Componenta socială capătă o consistenţă mai mare în contexte sociale, ce implică prezenţa mai multor copii.

Aceștia au posibilitatea, prin joc, să înţeleagă și să experimenteze, să practice mai multe roluri. Copilul învaţă împreună cu ceilalţi copii, învaţă despre ceilalţi și despre sine, despre lume și viaţă în general. Regulile impuse de joc sunt înţelese și asumate de copil și treptat, firesc se construiesc, se dezvoltă deprinderi, obișnuinţe, comportamente adaptative. Este bine ca părinţii, care și-au construit o casă, poate în afara orașului și componenta socială este afectată, să investească în crearea unor contexte sociale care să-i permită copilului să experimenteze relaţionarea cu ceilalţi copii. Aceasta nu poate fi înlocuită și are efecte negative nedorite pentru adultul de mai târziu.

Multumim pentru sprijinul acordat in realizarea articolului dnei. prof. dr Dumitrescu Marinela Claudia, Președinte RO-Talent, filiala Craiova

Parteneri

donor
donor
donor
donor
donor
donor
donor
donor
img